Se zice ca timpul trece. Timpul nu trece niciodata. Noi trecem prin timp!

Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm acelasi tren...

Când norocul ne surâde, întâlnim prieteni; când este împotriva noastră, întâlnim o femeie frumoasă.

Am locuit un timp în sufletul unei femei. Mare înghesuială.

Din contradicţia palmelor se nasc aplauzele. Dar din spirite opuse?